- ştemuí
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştemuiésc, imperf. 3 sg. ştemuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ştemuiáscã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ştemuí
Look at other dictionaries:
ştemui — ŞTEMUÍ, ştemuiesc, vb. IV. tranz. A lovi sau a presa marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru a asigura etanşeitatea îmbinării. – Din germ. stemmen. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 ştemuí vb., ind. prez. 1 sg … Dicționar Român
ştemuitor — ŞTEMUITÓR, OÁRE, ştemuitori, oare, subst. 1. s.n. Sculă în formă de daltă boantă cu care se efectuează ştemuirea. 2. s.m. şi f. Muncitor care ştemuieşte. [pr.: mu i ] – Ştemui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
ştemuire — ŞTEMUÍRE, ştemuiri, s.f. Acţiunea de a ştemui şi rezultatul ei. – v. ştemui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞTEMUÍRE s. (tehn.) matare, ştemuit. (ştemuire meta lului.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime ştemuire… … Dicționar Român
mata — MATÁ pron. pers. (reg. şi fam.) Dumneata. [Gen dat.: matale. – var.: matále pron. pers.] – Din dumneata. Trimis de claudia, 28.03.2007. Sursa: DEX 98 MATÁ … Dicționar Român
